Dacă nu sunteți familiarizat cu cadrul CASEL, vă recomandăm să citiți mai întâi acest articol, deoarece vă va îmbunătăți considerabil înțelegerea abilităților soft.
Verificați-l aici .
Introducere în reziliență:
Reziliența este rezervorul mental de forță pe care indivizii se bazează în perioadele de stres pentru a le duce fără să se destrame. La copii și adulți deopotrivă, reziliența implică comportamente, gânduri și acțiuni care pot fi învățate și dezvoltate în timp. Este esențial pentru depășirea adversității și joacă un rol semnificativ în obținerea succesului personal și academic.
Domeniul de bază de competență:
Conștientizarea de sine: Conștientizarea punctelor forte, provocărilor și obiectivelor personale.
Autogestionare: Stabiliți, monitorizați, adaptați, atingeți și evaluați obiective.
Comportamente de bază care necesită rezistență:
6-8 ani:
Conștientizarea de sine:
Recunoașterea punctelor forte și a provocărilor: identificarea abilităților personale și a zonelor de dificultate atunci când abordați sarcini sau situații noi.
Exemplu: Un copil care încearcă să învețe să meargă pe bicicletă cu 2 roți, cade des. În loc să renunțe, copilul cere mai multe sfaturi și modalități de a merge cu bicicleta și încearcă din nou.
Autogestionare:
Strategii de coping: Învățarea și aplicarea unor strategii simple pentru a face față dezamăgirii sau schimbării.
Exemplu: După ce a pierdut un meci de sport la școală, un copil își ia un moment pentru a sta liniștit, reflectă la ceea ce a mers bine în timpul jocului și se hotărăște să exerseze mai mult pentru următorul, dând dovadă de rezistență și o strategie de coping pozitivă.
9-11 ani:
Conștientizarea de sine:
Recunoașterea punctelor forte personale: identificarea calităților și punctelor forte personale care ajută la depășirea provocărilor.
Exemplu: un cursant reflectă asupra modului în care rămânerea organizată l-a ajutat să îmbunătățească o notă și decide să folosească aceeași abordare pentru alte materii.
Autogestionare:
Abilități de rezolvare a problemelor: Dezvoltarea capacității de a gândi diferite moduri de a depăși un obstacol.
Exemplu: Dându-și seama că și-a uitat caietul de clasă acasă, un cursant decide să-și folosească caietul nefinalizat pentru a lua notițe pentru lecțiile din ziua de azi, asigurându-se că nu pierde nicio informație importantă și demonstrând adaptabilitate și previziune.
12-14 ani:
Conștientizarea socială:
Căutarea sprijinului: înțelegerea când și cum să căutați ajutor de la alții ca strategie pentru a depăși provocările personale.
Exemplu: un cursant care se luptă cu temele de știință cere ajutor unui membru al familiei în loc să renunțe sau să-i fie rușine.
Autogestionare:
Strategii de adaptare: Rafinarea strategiilor personale de coping bazate pe experiențele trecute.
Exemplu: un cursant folosește lecțiile învățate din eșecurile anterioare pentru a crea un program de studiu mai eficient pentru examenele viitoare.
15-17 ani:
Conștientizarea de sine:
Gândire orientată spre viitor: luarea în considerare a implicațiilor viitoare ale acțiunilor curente și menținerea unei perspective pozitive față de obiectivele pe termen lung.
Exemplu: un elev de liceu se confruntă cu respingerea din partea colegiului de prima alegere, dar rămâne optimist, planificând să aplice la alte școli și explorând căi alternative.
Autogestionare:
Managementul stresului și persistența obiectivelor: Echilibrarea responsabilităților multiple în timp ce persistă spre obiective în ciuda obstacolelor.
Exemplu: Confruntat cu o sarcină crescută de teme și cu ore de studiu mai lungi în liceu, un cursant decide să aloce anumite ore pentru pauze și continuă să se angajeze în hobby-ul lui preferat de a cânta la chitară în weekend. Această abordare îi ajută să gestioneze stresul, să mențină o perspectivă pozitivă și să rămână rezistenti în mijlocul presiunilor academice.
Promovarea abilităților soft:
Pentru părinți și îngrijitori:
Încurajați conversațiile deschise: creați un spațiu sigur în care copiii își pot împărtăși sentimentele despre eșecuri sau provocări. Discutarea a ceea ce a mers prost, a ceea ce au învățat și a modului în care pot aborda situații similare în viitor promovează o mentalitate rezistentă.
Model de comportament rezistent: împărtășește povești din viața ta sau din istoria familiei despre depășirea obstacolelor. Lăsați-i să vadă că reziliența înseamnă să se confrunte direct cu provocările și să învețe din ele, demonstrând că eșecurile sunt o parte naturală a creșterii personale.
Sprijină stabilirea obiectivelor: Ajută-ți copilul să-și stabilească obiective realizabile, împărțindu-le în pași gestionați. Sărbătorește micile victorii de-a lungul drumului pentru a construi încrederea. Dacă un obiectiv nu este îndeplinit, ghidați-i printr-un proces de revizuire constructiv pentru a înțelege ce poate fi învățat și îmbunătățit.
Încurajează-ți abilitățile de rezolvare a problemelor: încurajează-ți copilul să găsească soluții atunci când întâmpină o problemă, fie că este o jucărie spartă sau un dezacord cu un prieten. Acest lucru îi împuternicește și le sporește autoeficacitatea.
Promovați vorbirea de sine pozitivă: Învățați copiii să recunoască și să provoace convingerile negative despre ei înșiși. Încurajați expresii precum „Pot învăța asta” în loc de „Nu pot face asta”, promovând o perspectivă mai rezistentă.
Introduceți modele de rol de reziliență: împărtășiți povești cu oameni din diverse domenii (atleti, oameni de știință, artiști) care au demonstrat rezistență în viața personală și profesională. Discutați despre calitățile care i-au ajutat pe acești indivizi să-și depășească provocările.
Pentru tutori:
Sărbătoriți efortul și îmbunătățirea: spuneți clar că prețuiți munca grea și perseverența. Recunoașteți și recompensați efortul la fel de mult ca și performanța, făcându-i pe cursanți să se simtă văzuți și apreciați pentru rezistența lor.
Încorporați activități de rezolvare a problemelor: proiectați provocări în clasă care să solicite cursanților să gândească în afara cutiei și să persiste în dificultăți. Reflectați ulterior asupra acestor activități pentru a discuta ce strategii au funcționat și de ce.
Încurajează colaborarea în grup: proiectele de grup pot învăța cursanții cum să se sprijine unul pe celălalt în momente de dificultate, să împărtășească abordări diverse de rezolvare a problemelor și să celebreze reziliența colectivă.
Dezvoltați un program de gândire de creștere: includeți lecții care evidențiază importanța unei mentalități de creștere pentru depășirea provocărilor. Învățați cursanții că inteligența și abilitățile pot fi dezvoltate prin dăruire și muncă asiduă.
Oferiți feedback constructiv și echilibrat: asigurați-vă că feedbackul evidențiază ceea ce cursanții au făcut bine și unde există loc de îmbunătățire. Subliniați valoarea greșelilor ca oportunități de învățare.
Facilitați reflecția: Încurajați cursanții să reflecteze asupra experiențelor lor, concentrându-se asupra modului în care au abordat provocările și a ceea ce au învățat. Acest lucru se poate face prin jurnale, discuții sau portofolii digitale.
Feedback și reflecție:
Evidențiați comportamente rezistente: atunci când observați rezistență, subliniați-o. Discutați cazuri specifice, cum ar fi atunci când un cursant a continuat să încerce, în ciuda eșecului, subliniind nu doar rezultatul, ci și persistența și atitudinea pozitivă pe care le-au manifestat.
Promovați auto-reflecția: încurajați în mod regulat cursanții să reflecteze asupra experiențelor lor, concentrându-se asupra momentelor în care au dat dovadă de rezistență. Întrebări precum „Ce ai învățat din această experiență?” sau „Cum ai continuat când lucrurile au devenit grele?” poate ghida această reflecție.
Facilitați stabilirea obiectivelor: Lucrați cu cursanții pentru a stabili obiective personale care să încurajeze ieșirea din zona lor de confort. Aceste obiective ar trebui să fie provocatoare, dar realizabile și concepute pentru a construi reziliența. Revizuiți periodic aceste obiective, discutând orice ajustări necesare pentru a rămâne pe drumul cel bun.
Încurajați identificarea oportunităților de creștere: după un eșec sau o provocare, ghidați cursanții să identifice ceea ce pot învăța din experiență. Aceasta poate implica discutarea diferitelor strategii pe care le-ar putea folosi în viitor sau abilități pe care ar putea avea nevoie să le dezvolte.
Creați un „jurnal de rezistență”: sugerați să păstrați un jurnal dedicat documentării provocărilor, strategiilor utilizate pentru a le depăși și rezultatelor. Acesta poate servi ca un instrument puternic pentru auto-reflecție și recunoașterea creșterii personale.
Dezvoltați o buclă de feedback: stabiliți o rutină în care feedback-ul asupra rezilienței este oferit în mod constructiv și regulat. Acest feedback ar trebui să celebreze eforturile de a depăși provocările și să ofere îndrumări cu privire la modul în care reziliența poate fi dezvoltată în continuare.
Distribuiți povești despre rezistență: utilizați povești din istorie, literatură sau evenimente actuale pentru a ilustra rezistența. Discutați aceste povești și relaționați-le cu viețile elevilor, ajutându-i să tragă paralele și să inspire.
Practicați recunoștința: Încurajați cursanții să exerseze recunoștința reflectând la ceea ce sunt recunoscători, chiar și în momentele dificile. Acest lucru poate schimba atenția de la provocări la aspecte pozitive ale vieții lor, încurajând o mentalitate rezistentă.
Resurse suplimentare:
Consultați „ The Resilience Factor ” de Karen Reivich și Andrew Shatté, care oferă informații despre dezvoltarea rezilienței.
Citiți un articol din Greater Good of Berkeley care explorează modalități științifice de a construi reziliența.
Vizitați VeryWell Mind pentru a vă scufunda mai adânc în sensul de bază al rezilienței.
Urmărește TedTalk de Lucy Hone, care arată câteva trăsături cheie pe care toată lumea ar trebui să le aibă în dificultăți.
Concluzie:
Reziliența este o abilitate soft puternică care le permite persoanelor să navigheze în suișurile și coborâșurile vieții cu putere și grație. Prin stimularea rezilienței, părinții, îngrijitorii și tutorii oferă cursanților instrumentele pentru a face față provocărilor frontale, a învăța din ele și a deveni mai puternici și mai capabili.
Referinte :
Cassidy, S. (2015). Construirea rezilienței la studenți: rolul autoeficacității academice. Frontiere în psihologie , 6 , 153128.
Ecclestone, K. și Lewis, L. (2014). Intervenții pentru reziliență în medii educaționale: provocarea discursurilor politice de risc și vulnerabilitate. Journal of Education Policy , 29 (2), 195-216.
Llistosella, M., Goni-Fuste, B., Martín-Delgado, L., Miranda-Mendizabal, A., Franch Martinez, B., Pérez-Ventana, C., & Castellvi, P. (2023). Eficacitatea intervențiilor bazate pe reziliență în școli pentru adolescenți: o revizuire sistematică și meta-analiză. Frontiere în psihologie , 14 , 1211113. https://doi.org/10.3389/fpsyg.2023.1211113
Radhamani, K. și Kalaivani, D. (2021). Reziliența academică în rândul studenților: o revizuire a literaturii. International Journal of Research and Review, 8(6) , 360-369.
Ungar, M., Connelly, G., Liebenberg, L. și Theron, L. (2019). Cum școlile sporesc dezvoltarea rezistenței tinerilor. Social Indicators Research, 145 , 615-627.
Vinogradov, V., Shatunova, O., & Sheymardanov, S. (2022). Există școli rezistente? Șanse pentru o educație de calitate pentru copiii din familii disfuncționale. Journal of Social Studies Education Research , 13 (1), 52-74.